ZI DUPA MINE: TE LEPEZI DE DOOMIISAPTISPE ?!…

cropped-cropped-sorel-2017.png

Intru in camera fiicei mele celei mari.

E o aparenta ordine, la prima vedere e ok, nimic nu-ti ia la palme privirea.

Dar daca te uiti mai atent…si mai ales daca stii unde sa te uiti, cum ar fi de exemplu pe birou, te ia cu ameteala.

Pe birou, in afara lucrurilor care in mod evident nu ar trebui sa se afle acolo, dar peste care treci cu ingaduita, sunt lucrurile care ar trebui, sau ar putea, sa se afle acolo. ELE iti dau senzatia de prea plin.

Greu iti poti da seama care e de fapt culoarea blatului. Ma si intreb cum au putut incapea de exemplu pantalonii de scoala, in acest babilon al jucariilor, creioanelor, planselor, desenelor, origamiurilor, “proiectelor”, sforilor, cariocilor, panglicilor, pozelor, pieselor de Lego, papusilor, cartilor si…lucrurilor care nu au capatat inca un nume!

Asta este PE birou!

Dar mai exista si IN birou, ca avem sertare.

In birou sunt celelalte lucruri: jucarii, creioane, planse, desene, origami-uri, “proiecte”, sfori, carioci, panglici, poze, piese de Lego, lucrurile care nu au capatat inca un nume…plus jurnale, cutiute, cutii..in care se afla jucarii, creioane, planse, sfori, sforicele, plastelina, diverse forme de plastelina, omuleti de plastelina, fosti omuleti de plastelina …samd.

Ei bine, fata mea cea “mare”, nu e chiar asa o specie aparte!

Si poate crezi ca ma refer la ceilalti copii. Oh, nu!

Mintea noastra, magazia noastra emotionala, seamana cu biroul fetei mele. “Avem di tati!”, asta pare sa fie motto-ul pe care ni l-am scris cu mandrie pe locomotiva cu care tragem din greu prin viata, acest marfar plin de balast.

Lucruri pe care le-am dobandit, experiente din care am iesit cu bine, experiente dureroase, esecuri, esecuri care s-au transformat in traume, comportamente care ne-au adus bucurii…acum 30 de ani, strategii de success din perioada liceului, prietena care ne-a tradat, prietenul care ne-a mintit, fata care nu ne-a pupat, baiatul care ne-a pupat, mama care ne batea, tatal care nu ne zambea, profesorul care ne intimida…avem cufarul plin ochi!

…si ii mai explic uneori fiicei mele:

-hai puiule sa mai golim din sertarele astea ca nu mai incape nici un fir de ata nicaieri!

-NU!

Bine dar stii ca atunci cand cauti ceva, nu poti gasi in …haosul asta din sertare!

-Dar Tati!….imi trebuie!

-Cocoloasele astea de hartie, de acum 5 ani….iti trebuie?!

-Daaaaa….”

 

Da, stiu, are dreptate pe undeva. Ceea ce mie mi se poate parea un cocolos de hartie, poate fi pentru ea un bol de energie, cunosc.

Dar nu e vorba despre asta. Sunt acolo lucruri care nu au parasit sertarul de 2 ani, nici pentru o secunda.

E vorba de haosul din mintea noastra!

Adunam lucruri, amintiri, emotii, experiente, care azi nu mai au nicio relevanta. Sau ar trebui sa nu mai aiba nicio relevanta.

Sunt doar umbre ale unor amintiri care nu ne mai folosesc la nimic! Sunt pur si simplu balast, daca nu cumva piedici esentiale in dezvoltarea noastra.

Nu putem creste plante vindecatoare pe un teren plin de balarii! Pur si simplu nu merge! Mai intai trebuie sa curatam locul!

In tigaia in care am gatit ochiuri nu putem sa facem acum clatite!

Trebuie sa facem curatenie mai intai.

Nu poti incepe drumuri noi daca nu-ti faci curatenie in sertare!

E atat de banal de simplu!

Dar curatenia in ganduri si emotii e un proces mai pretentios, care cere ceva mai multa dedicatie si consecventa. Inseamna mai intai sa vrei, apoi sa faci primul pas, si apoi sa nu te opresti!

Asa cum ii spun si fiicei mele, cu curatenia in sertare: incepi azi cu putin, maine mai faci putin…si cand termini te opresti.

Altfel haosul are acest instinct de conservare care ne sperie si ne tine la distanta. E felul lui de a ne invinge: sunt coplesitor!

Nu, nu e coplesitor daca te apuci de el. Dar e ca o boala, pe care daca nu o tratezi, se face mai severa, ca o buruiana, pe care daca nu o smulgi din pamant iti cotropeste toata gradina!

Nu are forta, daca nu i-o dam chiar noi. Nu ne poate invinge, decat daca nu facem nimic in privinta lui!

Haosul asta care ne umple sertarele mintii si ale sufletului, ne poate tine captivi doar daca nu ne facem curatenie!

Linistea in schimb e coplesitoare! Limpezimea e proaspata! Claritatea e revigoranta!

Din liniste iti poti auzi sufletul.Din limpezime poti construi un drum nou. Din claritate iti poti hrani increderea.

Doar asa poti porni la un drum nou!

Sa lasam in 2017 balastul de care ne impiedicam inutil! Toate buruienile care se agata de picioarele noastre si ne tin pe loc, sa le smulgem din radacina si sa le punem pe foc!

Sa lasam in urma urmele trecutului, asa cum apusul soarelui face ca toate umbrele sa dispara in noapte. Sa deschidem ochii spre rasarit, si sa pasim cu incredere spre lumina!

…Uite, de exemplu eu tocmai m-am intors de la frizer, unde am lasat niste par de care efectiv nu mai aveam nevoie: imi intra in ochi si nu ma lasa sa vad clar! 🙂

Zi dupa mine: Ma lepad de doomiisaptispe!

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.