DSC08156

“Silence is not the absence of noise, but the absence of self”

A fost un drum lung pana aici. Da, un drum lung si sinuos…

Si ca toate drumurile pe care le fac catre munte, a fost aglomerat. Asa e la noi.

Acum am parasit aglomeratia, drumul pietruit se abate usor spre padure, ma aflu deja strajuit de brazi inalti, cu trunchiuri groase, care isi impreuneaza crengile deasupra mea.

Merg inainte prin acest tunel verde, usor, fara nicio graba. Aerul s-a schimbat, are acea prospetime de padure toamna si ma cheama afara.Mai ca m-as opri putin in mijlocul padurii sa respir.

Opresc, cobor, respir.

E liniste. E cea mai liniste dintre linisti. Aproape ireala.

Dar chiar asa, o fi reala?!…

 

Merg inainte. Ca de obicei, merg inainte.

Padurea isi ia ramas bun si imi lasa in loc o vale lunga, cu drum serpuitor, iar in capat, satul tihnit, de la munte.

 

Merg inainte, ca de obicei, merg inainte!…

Afara e frig si simt aerul prin geamul intredeschis. E rece. E crud. E tomnatec.

Din hornurile caselor, fumul alb care se ridica incetisor imi spune ca s-au aprins lemnele in sobe. Mirosul de lemn ars pluteste peste tot cu amintiri din copilarie.

Am ajuns. Deschid usa, trec prin holul strajuit de stergare cu model popular agatate de peretii albi si intru in camera.

Ce bine ca e cald!

In colt zambeste un semineu in care sfaraie doua lemne imbratisate la intamplare.

Deschid usa si ies pe terasa.

O burnita marunta si rece, dar cumva buna, mi se aseaza incet pe frunte. Undeva in sat, mugetul unei vaci care isi striga vitelul intareste acest sentiment naucitor, de pace.

Mai latra cand si cand cate un caine. Si cu toate astea e liniste.

E o liniste care domneste cat poti cuprinde cu privirea.

O liniste profunda, reala si concreta.O simt.

E o liniste care imi intra in obraji, in carne si in oase. Dintii mi se desclesteaza, muschii mi se relaxeaza, tensiunea din corp a disparut, fruntea mi s-a descretit, iar in mintea mea gandurile se aud mai rar si mai incet, E o liniste care ma invaluie de peste tot,dar care nu-mi intra neaparat prin urechi, cat mai degraba prin piele, por cu por.

Sunt  numai eu cu mine, sau cumva am devenit una cu frunzele, cu burnita, cu satul!

E atat de bine! Un bine nesfarsit, ca cerul, care desi pare ca se termina la linia orizontului, stiu ca e mai mult de-atat.

Stiu ca e mai mult decat pot sa vad. Stiu ca e mai mult decat pot sa simt.

Stiu sigur ca e mai mult de-atat…

E liniste, e pace, este bine!…

“Linistea e ceva care nu se atinge niciodata, dar in cautarea ei merita sa alergi toata viata.”

Da, stiu, era despre fericire in original. Si?!…

Ambele sunt la fel de false pe cat de adevarate.

Vei gasi in viata si momente de fericire si momente de liniste. Cu siguranta.

Si nu e nevoie sa alergi (sa ma ierte poetul dar pentru anumite lucruri e preferabil sa nu alergi), trebuie doar sa nu te abati, sa nu obosesti, sa nu renunti.

Cum ziceam, in original era despre fericire dar “fericirea” zambeste din acelasi loc in care se asterne si “linistea”.

Linistea interioara.

Esti leader pentru echipa ta si stii ca daca nu esti ok lucrul asta se vede si se transmite mai departe imediat.

Daca tu nu esti limpede vei transmite neclaritate, iar oamenii se vor calca pe bataturi. Daca nu ai limpezime nici nu poti fi prea hotarat, pentru ca …nu poti sa bajbai cu hotarare! Nu merge. Ori ezitarea nu atrage succesul ca un magnet, nu-i asa?

Cand tu ca leader stii ce vrei, cand viziunea companiei e limpede si oamenii sunt aliniati cu aceasta viziune, cand toata lumea trage in aceiasi directie, cand “lucrurile” sunt in armonie, asta e linistea companiei. Iar din liniste se naste limpezimea.

Adevarata liniste, nu te paraseste nici in haosul din trafic, nici in nebunia de la birou, nici cand se inclina barca, nici in cearta copiilor, nici in zgomotul pietei.

E linistea de pe fundul lacului, nu cea de la suprafata apei, pe care o sperie prima adiere de vant. E linistea care iti da voie sa te auzi. Si atunci cand iti auzi gandurile, le intelegi rostul.

E linistea care iti deschide ochii si iti arata calea.

E liftul cu care TU poti sa iesi la suprafata, sa iesi la lumina.

Cand inauntrul tau zbuciumul se opreste, goana inceteaza, tensiunea se reduce, si iti dai seama ca nu ti-e frica.

Fiecare lucru e la locul lui. Valorile tale s-au asezat. Credintele tale s-au limpezit. Totul inauntrul tau s-a aliniat.

Si in linistea asta de pe fundul lacului, ai ragazul sa ridici privirea in sus si sa vezi la suprafata soarele care iti zambeste.

Acum stii cu claritate ce vrei.

Acum totul iti e limpede. Vrei sa iesi la lumina.Vrei sa iesi la suprafata. Esti gata de actiune.

La drum!

Impingi tare din picioare si te indrepti cu toata hotararea spre luciul apei. Cu fiecare miscare vezi cum te apropii de lumina care iti straluceste deja in priviri.

Si iesi.

Respiri.

E liniste!

 

Pe curand,

Sorel Radu

Coach & Co-Founder

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.